Profesor de română la datorie (3)

 

 

TEST SUMATIV -CLASA A VIII-A

 

LECȚIA SPERANȚEI

 

Un gând frumos: Păstrează un copac verde în inima ta și o să vină și o pasăre cântătoare. - proverb chinezesc

                                                                    ****

„Se vorbește greu cu copacii. Nu prea ne pricepem să stăm la taifas. Nu înseamnă, însă, că nu suntem în stare de lucruri uimitoare, lucruri pe care voi nu le-ați face, probabil, niciodată. Legănăm puișori pufoși de bufniță. Proptim zdravăn fortărețe fragile construite pentru copii. Facem fotosinteză. Dar să vorbim cu oamenii? Nu prea. Ia încearcă să convingi un copac să-ți spună o glumă bună! Copacii vorbesc, totuși, cu anumite făpturi, cele în care știm că putem avea încredere. Vorbim cu vitezele veverițe. Vorbim cu neobosiții viermi. Vorbim cu fluturii cei spilcuiți și cu rușinoasele molii.

Dacă vorbim vreodată cu oamenii? Adică să vorbim de‑adevăratelea, cea mai omenească dintre însușirile omeonești? Bună întrebare. Copacii au, la urma urmei, o relație destul de complicată cu oamenii. Acum ne îmbrățișați, peste o clipă ne transformați în lopățele de consultat în gât. Poate vă mirați cum de n-ați învățat la ora de științe naturale că arborii vorbesc, la lecțiile acelea numite Natura, prietena noastră. Nu profesorii sunt de vină. Ei nu știu, probabil, că și copacii pot vorbi. Cei mai mulți dintre oameni nu știu lucrul ăsta. Totuși, dacă vă aflați lângă un copac care arată deosebit de prietenos, într-o zi care vi se pare deosebit de norocoasă, nu strică să ciuliți urechile. Copacii nu știu să spună glume. Dar știm, cu siguranță, să spunem povești. Iar dacă nu auziți decât foșnetul frunzelor, nu vă îngrijorați. Majoritatea copacilor sunt în adâncul sufletului niște introvertiți. Apropo, mă cheamă Roșu. Poate ne-am cunoscut? Stejarul acela de lângă școala generală? Mare, dar nu foarte mare? Cu umbră plăcută vara și culori frumoase toamna? Vă anunț cu mândrie că sunt un stejar roșu american, cunoscut și sub numele de Quercus rubra. Stejarii roșii sunt printre cei mai întâlniți copaci din America de Nord. Suntem sute și sute de exemplare doar la mine în cartier, ne întrețesem rădăcinile în pământ cu zelul unor bunici care ar tricota pentru nepoți. Am scoarță crestată, cenușiu-roșcată; frunze tari, cu lobii ascuțiți; rădăcini încăpățânate și iscoditoare; și, dacă ar fi s-o spun chiar eu, cele mai frumoase culori de toamnă de pe stradă. „Roșu“ e mai puțin decât mi se cuvine. În octombrie, arăt de parcă aș fi în flăcări. Numai printr-o minune nu vin pompierii cu tulumba, să mă stingă în fiecare toamnă. Poate că veți fi surprinși să aflați că pe toți stejarii roșii îi cheamă Roșu.

Prietenii îmi spun Roșu, iar voi îmi puteți spune tot așa. Dar de multă vreme, lumea din cartier m-a numit „copacul dorințelor“. Există un motiv în spatele acestui nume, iar toată treaba a început demult, pe vremea când nu eram decât o semincioară cu aspirații mari. E o poveste lungă. În prima zi din luna mai a fiecărui an, vin la mine oameni din tot orașul și mă împodobesc cu bucăți de hârtie, etichete cu șiret, fâșii de pânză, fire de lână și uneori cu ciorapi de sport. Fiecare dintre aceste ofrande reprezintă un vis, o dorință, o năzuință.

Indiferent dacă sunt agățate, aruncate la întâmplare sau legate cu fundiță, toate sunt speranțe pentru ceva mai bun. Copacii dorințelor au o istorie lungă și onorabilă, veche de secole. Găsești mulți în Irlanda, de obicei păducei, uneori frasini. Dar există copaci ai dorințelor peste tot în lume. De cele mai multe ori, oamenii sunt prietenoși când mă vizitează. Par să înțeleagă că un nod prea strâns m-ar putea împiedica să mă dezvolt așa cum am nevoie. Sunt blânzi cu frunzele mele noi și grijulii cu rădăcinile aflate la vedere.

După ce își scriu dorința pe o bucată de pânză sau de hârtie, o prind de una dintre crengile mele. De obicei, își șoptesc dorința cu voce tare. În mod tradițional, dorința se pune pe 1 mai, dar oamenii se opresc la mine tot timpul anului. Oho, ce de lucruri am auzit! Aș vrea un skateboard zburător. Aș vrea o lume fără războaie. Aș vrea o săptămână fără nori. Aș vrea cea mai mare ciocolată din lume. Aș vrea să iau zece la teza de la geografie. Aș vrea ca doamna Gentorini să nu fie așa de morocănoasă dimineața. Aș vrea să poată vorbi hamsterul meu. Aș vrea să se facă tata sănătos. Aș vrea că măcar din când în când să nu-mi mai fie foame. Aș vrea să nu fiu atât de singur. Aș vrea să știu ce vreau. Atât de multe dorințe! Mărețe și caraghioase, egoiste și fermecătoare.

Toate aceste speranțe încredințate crengilor mele bătrâne și obosite mă onorează. Chiar dacă până la sfârșitul zilei de 1 mai arăt ca și cum ar fi vărsat cineva peste mine un coș uriaș de gunoi.”

                                                                                  Copacul dorinţelor- Katherine Applegate

 

1. Copacul din textul citat, se numeşte:

a)      Galben, Fraxinus excelsior

b)     Portocaliu,  Acer platanoides.

c)      Roşu,  Quercus rubra

 

2. Ziua din an în care este cel mai vizitat copacul dorinţelor, este:

a) 1 octombrie

b) 1 august

c) 1 mai

 

3. Stejarii roşii sunt printrei cei mai întâlniţi, în:

a)      America de Nord

b)     Australia

c)      Africa

 

4. Omonimul verbului subliniat în enunţul:  Par să înțeleagă.., este:

a)     un substantiv

b)     un adjectiv

c)     un adverb

 

5. Intră  în câmpul lexico-semantic al pădurii, toate cuvintele din seria:

a)      copaci, frunze, străzi

b)     păsări, stejari, aur

c)      frunze, urs, lemne

 

6.     În enunţurile: Atât de multe dorințe! Mărețe și caraghioase, egoiste și fermecătoare , există, în ordine, următoarele figuri de stil:

a)  invocație retorică, enumerație și epitet multiplu

b) exclamație retotică, inversiune și enumerație

c) exclamație retorică, epitet multiplu  și enumerație

 

7. Naratorul fragmentului de mai sus este:

a) subiectiv, relatarea făcându-se la persoana a III-a

b) obiectiv, relatarea făcându-se la persoana I

c) subiectiv, relatarea făcându-se la persoana I

 

       8. În enunţul:  Oho, ce de lucruri am auzit! virgula marchează:

        a)  un substantiv în     cazul vocativ

            b) o interjecţie afectivă separată de restul propoziţiei exclamative

            c) o pauză în vorbire după un verb la imperativ

 

9. În secvenţa: Sunt blânzi cu frunzele..., părţile de vorbire sunt, în ordine:

a) verb predicativ, adverb de mod, prepoziţie simplă, substantiv comun

b) verb copulativ, adjectiv propriu-zis, prepoziţie simplă, substantiv propriu

c) verb copulativ, adjectiv provenit din verb la participiu, prepoziţie simplă, substantiv comun

 

10. Cuvintele subliniate din propoziţia:  Toate aceste speranțe încredințate crengilor mele bătrâne și obosite mă onorează, îndeplinesc, în ordine, următoarele funcții sintactice:

a) subiect, atribut adjectival, complement indirect

b) atribut adjectival, complement direct, complement indirect

c) atribut adjectival, complement indirect, complement direct

 

      11. Exprimă-ți, în 50-10 de cuvinte, opinia în legătură cu semnificaţia secventei: Totuși, dacă vă aflați lângă un copac care arată deosebit de prietenos, într-o zi care vi se pare deosebit de norocoasă, nu strică să ciuliți urechile. Copacii nu știu să spună glume. Dar știm, cu siguranță, să spunem povești.

12. Continuă enunţul : Aş vrea....cu trei dorințe pe care ai vrea să le prinzi pe un bilețel destinat pentru Copacul dorinţelor.

13. Realizează o caligramă pe baza textului de mai sus, în care să incluzi trei enunţuri citate despre confesiunile copacului pe nume Roşu.

14. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să realizezi o posibilă continuare a textului de mai sus , cu o poveste spusă de copacul pe nume Roşu sau de un alt copac.

Îți pot fi de ajutor următoarele întrebări:

 -dacă într-o zi ar fi venit la copacul pe nume Roşu un copil trist sau un bătrân bolnav, ce poveste crezi că i-ar fi spus?

 -crezi în miracole?

–cum îi poți convinge pe cei din jur că miracolele se pot întâmpla oricând?

 

                                                                          ***