Profesor de română la datorie (2)

 

TEXTUL NARATIV LITERAR

„Oracolul”- Mircea Cărtărescu

 

Momentele subiectului într-o operă literară

 

Într-o narațiune, cele trei părți ale acesteia (situația inițială, succesiunea de întâmplări și situația finală) pot fi delimitate în cinci momente ale subiectului literar, adică totalitatea întâmplărilor dintr-un text narativ.

Expozițiunea corespunde situației inițiale și surprinde o stare de echilibru, de dinaintea declanșării acțiunii. De obicei, în expozițiune sunt prezentate personajele, timpul și spațiul acțiunii. Verbele folosite, de obicei, în acest moment sunt la modul indicativ, timpul imperfect sau timpul prezent.

 

 

Intriga este întâmplarea sau motivul interior (o dorință, o problemă capitală etc.) care provoacă succesiunea de evenimente. Intriga modifică situația inițială și rupe echilibrul acesteia. De obicei, verbele folosite în intrigă sunt la modul indicativ, timpurile perfect compus sau prezent. În operele literare mai vechi, apare și perfectul simplu.

 

Desfășurarea acțiunii este cea mai întinsă parte a unei narațiuni și surprinde succesiunea de întâmplări provocate de intrigă. Timpurile verbale utilizate în desfășurarea acțiunii sunt perfectul compus și prezentul modului indicativ. În textele vechi, poate să apară și perfectul simplu. Pentru evenimente petrecute anterior momentului relatării, uneori se utilizează și mai-mult-ca-perfectul.

 

Punctul culminant este momentul cel mai tensionat al acțiunii, care pune capăt întâmplărilor provocate de intrigă.

 

Deznodământul surprinde încheierea acțiunii. El poate face legătura cu situația inițială și stabilește o nouă stare de echilibru. De obicei, verbele utilizate în deznodământ sunt la modul indicativ, timpul perfect compus sau timpul prezent, dar poate fi utilizat și imperfectul.

Uneori, finalul textului surprinde momente ulterioare încheierii acțiunii. Această parte se numește epilog.

Momentele subiectului nu sunt întotdeauna foarte clar delimitate. În unele texte, acestea își schimbă ordinea. Alteori, unele momente ale subiectului lipsesc.

„Oracolul” de Mircea Cărtărescu

„Oracolul” este titlul unui text scris de Mircea Cărtărescu și inclus în manualul de limba și literatura română pentru clasa a VI-a, tipărit editura Art. 

Textul, inclus în manual în capitolul „Printre colegi și prieteni” scoate în evidență povestea unui băiat, elev în clasa a IV-a. Acesta este și narator al poveștii și are parte de o experiență neplăcută la școală. Acesta povestește cum, în urma unui test IDR pentru tuberculoză, în jurul înțepăturii în apare o pată roșie, iar gândul că ar putea avea tuberculoză îi dă emoții, mai ales că unul dintre colegi îl numește „tebecist”.

Expozițiunea: Personajul-narator este elev în clasa a patra.

- Băiatul observă că IDR-ul lui (testul la tuberculină) arată valori destul de mari.

 La câteva zile după efectuarea testului, asistenta medicală intră în sala de clasă pentru a verifica rezultatele testelor. Băiatul începe să aibă emoții.

Intriga:  Pe pielea personajului-narator apare o pată mare, de culoare purpurie.

Puică  Ion, colegul de bancă al protagonistului observă pata acestuia.Pe mâna colegului de bancă, urma injecției abia dacă se observă.

Desfășurarea acțiunii: Ion își bate joc de personajul-narator, numindu-l „tebecist”.  Colegii îl numesc „ofticos” pe băiat, deși cuvântul nu se potrivește deloc situației. Asistenta măsoară cu un liniar diametrul petei apărute pe brațul băiatului. Deși personajul-narator repetă testul, rezultatul este același. Elevului i se face foarte rușine la gândul că fata de care-i plăcea vede tot ceea ce se petrece. Printre colegii de clasă, se află și o Petruța, care deținea un oracol,  un caiet cu confesiuni de-ale colegilor care părea să ofere indicii despre preferințele și secretele sentimentale ale copiilor. Băiatul descoperă în persoana Petruței, colega lui de bancă, o prietenă neașteptată.

Punctul culminant: La o oră de desen, cu o simplă atingere, colega de bancă a băiatului, Petruța face ca pata roșie din jurul înțepăturii de pe brațul băiatului, să dispară. Uimirea lui este totală.

Deznodământul: Astfel, băiatul scapă de stigmatul de tebecist și de corvoada testelor medicale complicate. Peste ani, la maturitate, naratorul-personaj îți întâlnește fosta colegă, Petruța, dar ea nu pare a-l recunoaște.

 

Dexonline:

Oracol- oracole= Răspuns profetic pe care, potrivit credinței anticilor, zeii îl dădeau celor veniți să-i consulte cu privire la viitor.

 

 

 

                                           PERSONAJELE

Definiție simplă:
Un personaj este o ființă reală sau imaginară care participă la acțiunea unei opere literare (povestire, basm, roman, piesă de teatru etc.). Prin intermediul personajelor, autorul transmite idei, sentimente și valori și face ca povestea să prindă viață.

 

 Ce reprezintă personajul într-o operă literară

·        Este participantul la acțiune (cel care face ceva sau căruia i se întâmplă ceva).

·        Poate fi om, animal, obiect personificat sau chiar o forță a naturii (de exemplu, „Vântul”, „Moartea” în basme sau fabule).

·        Prin personaj, cititorul află mesajul sau morala operei.

Tipuri de personaje (după importanță):

1.     Personaj principal – este în centrul acțiunii; întreaga poveste se învârte în jurul lui.

2.     🔹 Exemplu: Harap-Alb (din „Povestea lui Harap-Alb”)

3.      

4.     Personaj secundar – are un rol mai mic, dar sprijină acțiunea și influențează personajul principal.

o   🔹 Exemplu: Spânul (în „Povestea lui Harap-Alb”), Florica (în „Ion”).

5.     Personaj episodic – apare doar pentru scurt timp, în anumite episoade, fără a influența mult acțiunea.

o   🔹 Exemplu: Baba din „Povestea lui Harap-Alb”, un trecător într-o povestire.

 

 Cum cunoaștem un personaj (caracterizarea lui):

Autorul ne face să-l înțelegem prin:

·        descriere directă (naratorul sau alte personaje spun cum este el);

·        descriere indirectă (îl cunoaștem din faptele, vorbele, gândurile și comportamentul său);

·        relațiile cu alte personaje;

·        atitudinea față de el a altor personaje.

 

Pe scurt:

Personajul este inima poveștii – cel prin care acțiunea prinde viață și prin care învățăm lecțiile transmise de autor.

 

Caracterizare:

·        Trăsături fizice: Descrierea fizică a personajului.

·        Trăsături psihologice: Personalitatea, motivațiile, fricile, dorințele.

·        Conflictul: Ce probleme sau provocări are de înfruntat?

 

Cum se face caracterizarea unui personaj?

În literatura clasică, caracterizarea poate fi realizată în două moduri principale:

1.    Caracterizarea directă: Autorul oferă descrierea personajului, folosind adjective, detalii fizice și informații explicite despre trăsăturile de personalitate.

o   Exemplu: „Maria era o fată micuță și timidă, cu ochii mari și părul șaten. Deși părea fragilă, avea o voință de fier.”

2.    Caracterizarea indirectă: Personajul este caracterizat prin acțiunile sale, modul în care interacționează cu altele personaje și cum reacționează la diferite situații.

o   Exemplu: Dacă un personaj se sacrifica pentru a salva pe altcineva, cititorii pot înțelege că este un personaj curajos și altruist.

În textul narativ, în funcție de rolul pe care îl ocupă în acțiune, un personaj poate fi principal, secundar sau episodic.

Uneori, câte un grup de personaje se comportă unitar, fără ca din acesta să se distingă personaje individuale. Aceste grupuri au rol de personaje colective.

Trăsăturile personajelor pot fi numite în text (de către narator sau personaje) sau pot fi deduse din faptele lor, din felul în care vorbesc, se îmbracă etc.

 

 

EXERCIȚII

·        Cel care povestește întâmplările este și participant la acțiune sau doar martor?

·        Notează, în caiet, trăsăturile morale ale grupului de copii pe care le deduci din pasajele următoare:

o   „Ne înșiram în faţa ușii cabinetului medical, cu mâneca suflecată și, când ajungeam înăuntru, ne uitam mai întâi cum le face la cei din faţă, ne băteam joc de fetele și mai ales de băieţii fricoși și, când ne venea rândul, întindeam mâna și ne uitam în partea cealaltă.”

o   „copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: «Preventooooriu!»”

o   „N-am putut să scap, m-au îmbrâncit peste fetele din bancă și așteptau acum ca Petruţa să-nceapă cu întrebările.”

·        Menționează o trăsătură a lui Puică numită în text și alta pe care o deduci din vorbele lui.

·        Caută sensul expresiei „a tremura din toate încheieturile”. De ce se manifestă astfel băiatul?

·        Precizează ce trăsături ale Petruței reies din secvențele de mai jos.

• „și-mbrăcată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă”;
• „acasă nu stătea o clipă, făcea treabă grea, gătea, îngrijea de doi frați mai mici”;
• „își făcea mereu temele, chiar desena bujori și fluturași la colțurile paginii”.

 

Dacă ai fi unul dintre colegii băiatului, cum ai proceda atunci când ai vedea că Puică și ceilalți colegi scandează „Of-ti-co-sul!”? Crezi că băiatul trăiește o situație de bullying (excludere, luare în derâdere, etichetare)?

 

Dacă ai fi unul dintre colegii băiatului, cum ai proceda atunci când ai vedea că Puică și ceilalți colegi scandează „Of-ti-co-sul!”? Crezi că băiatul trăiește o situație de bullying (excludere, luare în derâdere, etichetare)?

 

Semnificațiile textului

 

·        -in primul paragraf al povestirii, personajul este surprins printre colegii săi. Diferă prin ceva de aceștia? Motivează-ți opinia.

·        Cum se poartă colegii cu personajul-narator după ce îi descoperă pata? Menționează două comportamente pe care colegii le au față de el.

·        Prin ce sugerează personajul-narator că se distinge Petruța față de ceilalți copii din clasă? Te poți referi la trăsăturile fizice, la vestimentație și la situația ei familială.

• Ai trăit vreodată o experiență care ți s-a părut inexplicabilă? Prezint-o oral, în fața clasei.
• Cu care dintre personajele textului Oracolul ți-ar plăcea să te împrietenești? De ce?
• Propune un substantiv prin care să definești relația dintre băiat și Petruța. Justifică-ți alegerea.