Profesor de română la datorie 4
Clasa A V-A , Limba și literatura română ”A fost odată un om bătrân care avea o fată mare, de se dusese vestea în lume de vrednicia ei. Moșneagul (unchiașul) se căsători de a două oară cu o baba, care avea și ea o față mare.Baba, însa, punea pe față unchiașului la toate greutațile casei; iar fata ei se clocise de ședere. Biata față unchiașului torcea, țesea, făcea pâine, matură și scutură fără să zică nici pâs! dară baba punea parte fetei sale, și pară la unchiaș pe fiica lui și o tot ocară. Nu era ziulița lăsată de Dumnezeu să nu se certe cu el, că să-și gonească copila, și-i zicea: – Dacă nu-ți vei duce față de aici, pâine și sare pe un taler cu ține nu mai mănânc. Bietul om se cam codea; dară baba într-o noapte turna apă pe vatra și stinse focul ce-l învălise față unchiașului de cu seară. A dou...